Hristos a înviat!
Cu nostalgie… din in copilăria mea!
În noaptea de Înviere, mama se ducea cu mâncarea la sfințit. Când am mai crescut mergeam și eu. După ce se sfințeau bucatele, se făcea un foc mare în curtea bisericii și toți de la mic la mare treceam peste foc. Mama spunea că dacă trecem peste foc vom fi sănătoși și curați la suflet tot anul. Îmi învingeam teama de flăcările focului și treceam înfiorată peste el, uimită că toți oamenii din sat, bunici, părinți, copii treceam, după ce ne lăsam bucatele sfințite în grija unei vecine. Apoi, ne îmbrățișam cu toți și ne uram „Hristos a Înviat!”
Acasă, în dimineața de Paște, mama ne spăla pe față cu un ou roșu să fim roșii în obraji și sănătoși. Mâncam, apoi, bunătățile pregătite de mama după care urma împărțirea darurilor: haine noi, pentru fiecare… mai puține pentru părinți, căci ei se lăsau pe ei ca să avem noi, copiii, haine frumoase. Neapărat trebuia să ai ceva nou de îmbrăcat, altfel te călca Măgărușul. În partea a doua a zilei, toată familia mergeam la bunica unde ne întâlneam cu mătușile, unchii, verișorii și verișoarele noastre, îmbrăcați cu hainele noi de sărbătoare, iar noi, copiii, încingeam joaca și de multe ori se lăsa cu plânsete. Dar cât de fericiți și protejați eram în familia noastră minunată!
Hristos a înviat!
Paște binecuvântat, cu bucurie, lumină și iubire, dragi oameni buni!
