Unchiul Haralambie si marea!
Binecuvântată am fost pe lumea aceasta, sa trăiesc fericita si iubita de mama atâția bunici, unchi , mătuși, surori, verișori din trei ramuri de neamuri .Astăzi însă voi povesti despre, unchiul Haralambie, fratele cel mai mic al tatălui meu. Pe unchiul Haralambie l-am iubit si admirat mult, era singurul ”școlit” din familia noastră.
Ajuns inginer dintr-un sătuc mic de pe malul Dunării, Vulturul, satul in care trăiau bunicii, unchii, mătușele si verișorii din partea tatălui. Unchiul era un băiat blond, cu ochi albaștri si foarte deștept cum spuneau toți.
Majoritatea unchilor si mătușilor mele făceau școala in sat cu învățătorii de-acolo ,atâtea clase cate se făceau atunci si, mai târziu se căsătoreau, se așezau in sat, pe lângă casa bunicului, si trăiau in armonie liniștiți acolo unde s-au născut.
Dar cu unchiul a fost alta poveste, pe el a trebuit sa-l trimită la Tulcea sa facă școala generala si liceul si, mai târziu facultatea. Apropierea dintre ai mei si unchiul a fost din acea perioada când tata si mama l-au ajutat sa plătească taxele;gazda,cartile destul de scumpe pe atunci.
Tata impletea din nuiele de rachita,maturice si papura, cosuri, panere, rogojini si maturi,pe care le vindea si facea rost de bani pentru traiul zilnic si taxele unchiului si gazda.
Copil si apoi tanar a tinut minte lucrul acesta si cred ca a vrut intr-un fel sa intoarca aceasta multumire spre mine care semanam cu el, imi placea cartea. Dupa ce a murit tata,ajunsese un fel de Mos Craciun al meu.Venea foarte des la noi la sfarsit de saptamana si intotdeauna avea daruri pentru mine din micile lui economii. Tin minte si acum prima pereche de ochelari de soare.
Ajunsesem sa-i port tot timpul,fericita ca nimeni nu avea ochelari ca ai mei in tot satul.Altadata mi-a adus un toc cu penita galbena si mai tarziu primul stilou.Îl asteptam cu drag si cu nerabdare sa vina la noi ,dar in acelasi timp ma intimida atat de tare.Dupa ce primeam darurile, parca il vad,avea intotdeauna un zambet poznas si ma patrundea cu ochii cum s-ar zice acum ”ma scana” si imediat ma intreba despre scoala.
– Unde am ajuns la lectii….
Cand ajungea la matematica acolo ma speriam cel mai tare.
Începea cu intrebarile si eu de emotie ma inroseam si ma balbaiam fara sa-mi aduc aminte nici cum ma chema,darmite de matematica.
Între timp, unchiul terminase facultatea si s-a casatorit cu matusa Geta dragostea lui din copilarie, o fata din sat dintr-o familie cu multi copii, saraca ,fara mama si cu atatea clase cate se faceau atunci in sat. Dar la frumusete n-o intrecea nimeni,era frumoasa ” ca o cadra” cum spunea mama si,buna la suflet .Chiar daca toata familia s-a impotrivit casatoriei,unchiul nu a tinut cont de nimic ,si-a luat de mana fata pe care o iubea si au plecat in Constanta unde isi gasise servici,inginer la o fabrica de lapte.Între timp si-au gasit si o casuta mica intr-o cladire nationalizata si isi traiau bucuria dragostei lor fericiti.Eu eram indragostita de matusa mea,era atat de frumoasa, cu parul negru, cret impletit in cozi, cu ochii ca o indianca si cand radea, zici ca inflorea gradina.Langa ea ma simteam foarte bine ,te mangaia cu vorba, cu ochii si, cel mai mult ma bucuram ca nu ma intreba de nici o lectie. Asta imi placea foarte mult
O imitam in toate….
În fata oglinzii ma prefaceam ca sunt matusa, o asemanam cu artisele din filmele indiene,pe care le vazusem cu bunica, aduse de caravana.
Dar intr-o vara la primul concediu al unchiului au plecat cateva zile in satul bunicului si, de acolo au venit si la noi acasa.
Dupa ce au stat cateva zile la noi ,au rugat-o pe mama sa ma lase sa merg cu ei in Constanta pentru cateva zile,cat mai avea unchiul vacanta. Mama se cam temea sa ma lase sa plec de acasa,dar pana la urma mi-a pregatit cateva lucruri;haine, schimburi pentru cateva zile si am plecat in prima mea vacanta,departe de mama.
De-abia asteptam sa fiu singura cu ei.
În dimineata urmatoare am plecat cu unchiul si matusa de mana sa-mi arate marea…Am luat un autobuz si am traversat aproape tot orasul….
Ne opream in statii,si eu ma minunam de toate;reclme, oameni care urcau in autobuz ,altii coborau,mai ceva ca la filmul cu caravana.
Cand am ajuns aproape de mare,pentru ca plouase cu o zi in urma,se facuse o baltoaca mare si atunci m-am gandit..
Deci marea seamana cu baltoacele noastre de la margine dar, cand am facut inca cativa pasi am vazut marea.
Deci marea este”mare”…se intindea cat vedeai cu ochii si chiar mai incolo.
Semana putin cu Dunarea dar, parca era mai albastra si ochii unchiului semanau tot cu marea. Si ce zgomot!!!
Mi-a placut prima intalnire cu marea..
Ne-am asezat pe o paturica si ,matusa m-a luat spre mare. Era cam rece dupa ploaie dar ce placut era nisipul sub talpile picioarelor.Zgomotul parca te adormea…
Matusa m-a stropit usor cu apa si mi-a dat sa pun putin limba pe apa luata din mare in causul mainilor.
Era sarata,asa am facut deosebirea dintre Dunare si mare.
Si am inceput sa construim pe nisip un castel . Semana cu unul adevarat. Eu,îi ajutam in felul meu,le caram apa cu o sticla, adunam cu matusa de pe malul marii, tot felul de scoici ,melci, pietricele,unele ,zici ca erau de pe malul Dunarii.Împreuna am impodobit castelul, in care eu ma vedeam mica printesa.
Unchiul a gasit o scoica mare si mi-a pus-o la ureche.
În ea auzeam vuietul marii. Scoica aceea am luat-o cu mine acasa,a fost legatura mea cu marea,cu unchiul si matusa cand imi era dor de ei.
Si cred ca de-atunci am aceasta pasiune de a colectiona .
A fost o zi minunata, ne-am plimbat pe malul Marii,mi-au aratat pietrele mari luciose de valurile care le lovesc zi si noapte.
Ne opream pe la tarabe. Acolo,matusa mi-a cumparat un sir de margele din scoici.Mai tarziu am mancat vata de zahar, halvita.
În cele din urma,ne-am oprit la o placintarie unde, am mancat placinte parca chiar mai gustoase decat ale mamei,am baut si braga.Era rece si buna,imi ramasese spuma pe gura si o lingeam, atat de mult mi-a placut. A fost o zi minunata in care,ne-am simtit foarte bine impreuna. Cateva zile cat am stat acolo, ma facusem ca o negresa mica,dar eram foarte fericita.
Pe plaja imi gasisem copii cu care ma jucam dar, cel mai mult imi placea sa construiesc cu unchiul castele de nisip.Cine trecea pe acolo le admira.În ultima zi de vacanta la unchii mei, am adunat intr-o punguta scoici, melci, pietricele late cu care sa ne intrecem pe malul Dunarii la jocul Calutii.Am fost si la un targ de haine de unde mi-au cumparat o rochita rosie cu valonase si sandalute cu bretelute subtiri,cum nu avusesem niciodata,m-au dat in leagan, pana tarziu…În dimineata urmatoare, am plecat spre Tulcea cu trenul,nu imi mai era frica de tren si cred ca uitasem si de talismanul cu pietricica,dar aveam pietricele destule in punguta cu daruri pentru prietenii mei de la mare si vorba bunicii..” pietricica poti sa o ai doar la tine”.
Prima vacanta cu unchiul si matusa a dat startul vacantelor de mai tarziu…
Unchiul care a stiut in felul sau sa multumeasca parintilor mei pentru binele facut altadata.
Si unchiul a ramas pentru mine cel mai mare sprijin material si sufletesc, pana anul trecut ,cand si-a lasat in inima mea toate bucuriile, cu care m-a rasfatat,toata viata.
Si astazi am descuiat cu cheia locul tainic in care-mi tineam vacantele cu unchiul meu si le-am dat viata!
Din copilaria mea ….cu dragoste!