Despre …Povețe pentru cei interesați…
ȘLEFUITORUL DE PERLE
POVEȚE DE APLICAT
PENTRU CEI INTERESAȚI
În această carte cred că își va găsi locul și punctul de vedere de față în care se evidențiază importanța trioului: Familie – Educatoare – Copil. Personajul și pionul cel mai important și tema acestei cărți este Copilul. Este despre „el”, cel de care noi, părinții, dascălii, suntem responsabili pentru formarea lui ca omul de nădejde de mai târziu. Este despre „el”, cel pe care-l primim încă din brațele mamei și din căminul cald, ca pe cel mai de preț dar, cu încrederea că pică pe cele mai pricepute mâini, ca să fie modelat și din care să iasă coca aceea moale, iar mai târziu omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
– Eu sunt fărâma aceea mică, plămădită de voi, mamă și tată, în care ați pus câte puțin din fiecare: dragoste, speranță, nădejde, înțelegere, bunătate, înțelepciune și tot ce-ați găsit mai frumos, atunci când m-ați semănat.
Se poate ca de multe ori, eu, firicelul cel firav, în lupta pe care am dus-o cu pribegiile vremii, ca să-mi fac loc și să ajung în brațele voastre sigure, a trebuit ca uneori să ies la lumină pe secetă, ploaie sau vânt… Și dacă am avut nenorocul ca să ies pe o astfel de vreme, vă cer o mână de ajutor ca pământul din care ies să fie udat dacă este uscat, iar dacă-i bătut de vânturi reci să trimiteți soarele ca să-l încălzească. Că nu-i așa, pământul trebuie ajutat, iar eu, copilul tău vreau să ies dintr-un pământ luminat de bunătate și încălzit de razele soarelui. Ca să cresc frumos, mai am nevoie de iubire, îmbrățișări, cămin cald, prieteni, familie, vorbe bune, educatori și bunici. Însă pentru un timp îmi sunt de-ajuns brațele tale, mamă, căldura din căminul nostru cald și armonios, curticica din fața casei, camera și jucăriile mele, privirea călduroasă a celor din casă. Acesta este spațiul meu care înseamnă acasă, acolo unde ești tu, mamă, unde sunt tata, bunicii, frățiorii, cățelul, pisica, păpușa și pătuțul în care îmi alin neliniștile. Acasă este leagănul meu și locul unde râd din orice și tot aici plâng când mă târăsc de-a bușilea sau atunci când cad și mă chinui să mă ridic din nou. Să știi mamă, că atunci când mă vezi râzând sau plângând este pentru că doar aici mă simt în siguranță. Între voi, părinții mei, îmi găsesc liniștea și siguranța în mine și doar față de voi pot să fiu așa cum sunt eu cu adevărat. Aici nu-mi lipsește nimic din ce am nevoie.
Și totuși, dragi părinți, vine o vreme când copilul vostru trebuie să se desprindă din cuibul său atât de prietenos și sigur ca să meargă la creșă sau la grădiniță, primul pas spre necunoscut unde se înfruntă și dă piept cu viața. Atunci se petrece prima dramă în sufletul său.
Acomodarea în creșă sau în grădiniță este o perioadă grea atât pentru copil, cât și pentru familie. Este momentul să vă încărcați cu răbdare, prietenie și să-i dați încredere totală educatoarei tinere sau cu experiență, mama înlocuitoare pentru câteva ore în care ești la serviciu. Alungă orice îndoială în privința ei, altfel ai fi mereu nemulțumită de ea și îi vei găsi mereu „nod în papură”. Privește-o ca pe o persoană dragă, cea care este pentru câteva ore ochii, brațele și îmbrățișarea ta.
Fă asta pentru puiul tău!
Este bine să știi chiar dinainte să pregătești micuțul sau micuța, că dincolo de poarta casei este o altă lume, una care dacă ar fi privită cu înțelegere ar fi chiar foarte interesantă. E o lume unde copilul dumneavoastră își întâlnește noii prieteni, o nouă casă pentru ei și la fel de călduroasă și prietenoasă ca „acasă”.
Dragă mamă, ce-ar fi să-ți pregătești copilul cu o mică poveste despre palatul de poveste de dincolo de căminul casei sau strecoară-i în suflet curiozitatea ca să vadă din când în când palatul despre care povestești, ba chiar să cunoască împărăteasa, prinții și prințesele care locuiesc în el. Și, când este destul de interesat de ce i-ai povestit, mergi în prima vizită la grădiniță unde în prealabil ai vorbit cu educatoarea, ca primul impact să fie unul de wow.
Dacă ai făcut primul pas cu succes, urmează greul cel mai mare, prima zi de grădiniță. Știți, acel moment cu emoții din partea tuturor, lacrimi, ascuns după fusta mamei. Este bine ca la început să ia cu el ceva drag din mediul familial: o jucărie, păpușă, ursuleț, pernuță, o părticică din mediul lui intim de acasă. Cu timpul doamna educatoare știe cum să scoată jucăria din atenția copilului. Cheia cu care îi deschide inimioara este la ea.
Dumneavoastră, dragi părinți, nu aveți nevoie decât să urmați acești pași pe care vi-i recomand cu încredere și veți avea rezultate din cele mai bune.
Este obligatoriu însă să aveți:
Răbdare cu dumneavoastră, dar și cu cel mic.
Încredere în copil, educatoare și în personalul grădiniței.
Înțelegere pentru micuțul care se desprinde cu greu de locul lui minunat din casa părintească.
Și cel mai important:
Timpul.
Dăruiește-i copilului din timpul tău cât poți de mult în fiecare zi. Chiar și câteva minute. Pentru el se vor transforma în ore. Și încă ceva foarte important, acordă-i atenție și nu uita, laudă-l pentru cele mai mici și neînsemnate fapte și veți vedea cum rezultatele nu vor întârzia să apară.
A, și să nu uit, ar mai fi ceva!
Oferă-i copilului tău mici recompense pentru orice faptă bună. Din experiență vă pot spune că cel mai mult i-ar plăcea să meargă la plimbare cu mama lui, să-i citești o poveste sau pur si simplu să stați unul lângă celălalt în fața televizorului la un desen animat.
Sunt sigură că dacă urmați cât de cât micile mele povețe, micuțul dumneavoastră o să aștepte cu nerăbdare întâlnirea cu educatoarea și faimosul castel, unde poveștile sunt la ele acasă, iar el, Copilul, un mic actor în lumea lor.
Credeți, dragă mamă și dragă tată, că este prea mult pentru voi, ca sa-l vedeți pe cel mic fericit?
Doamnelor educatoare, suntem mamele copiilor: Ionuț, Iulia, Dănuț, Maria, Ștefan, Ana-Maria, Andrei, Paula, Clara, Sebastian, Paula, Vlad și încă mulți alții, îi știți care…
– Poate credeți că din întâmplare au ajuns copiii noștri la clasa dumneavoastră? Noi v-am ales și nu oricum, ci după multe căutări și nu ne-a fost deloc ușor.
Am umblat cu întrebatul pe la vecinii care aveau micuți, pe la cunoscuți sau chiar necunoscuții care-i întâlneam prin parcuri și cu care intram în vorbă despre una alta și mai direct cu întrebarea o cunoașteți pe doamna aceea sau cealaltă care îl leagănă pe cel mic, dar pe cealaltă cu fața îngrijorată și cu ochii în toate părțile după copii și nu doar pentru cei din clasă? Sau pe doamna aceea care aleargă după cel care tocmai iese pe poartă spre stradă?
Acum pot să vă spun că cel mai mult vă urmăream prin locurile de joacă și în curtea grădiniței. N-aveați de unde să știți că eram pe-acolo și îmi acomodam copilul pentru grădiniță. Și chiar dacă mă vedeați n-aveați ochi și pentru mine, atentă la toți copiii din curte și la cei de la clasa dumneavoastră. Ba chiar într-o zi am văzut cum alergați după micuțul meu care se împiedicase, pe care l-ați luat în brațe și l-ați mângâiat, iar el și-a așezat capul pe umărul dumneavoastră, așa cum face cu mine. Încă de-atunci v-am ales.
Așa că, doamna educatoare, noi am dorit să faceți parte din viața noastră și să ne înlocuiți câteva ore cât timp nu suntem cu el. Nu numai că știu, dar simt că am făcut cea mai bună alegere! Am încredere ca în mine și, credeți-mă, nimeni nu știe mai bine ca o mamă. Deci, doamna educatoare, dacă sunteți ca mine, vă dau dreptul să-l îmbrățișați de câte ori are nevoie, să-l dojeniți cu blândețe ca să știe unde a greșit și de ce.
A, și să nu uit, să-i spuneți întotdeauna adevărul și învățați-l tot ce trebuie să știe! Eu, mama lui am simțit asta și vă dau undă verde la tot ce trebuie să știe, să facă, să învețe copilul meu.
A, știu, când m-ați văzut supărată și am vorbit poate nu cum ar fi trebuit, pur și simplu am uitat că aveți și dumneavoastră o viață, familie, supărări!
Nu m-am gândit la asta. De fapt nu aveam nimic cu dumneavoastră. Eu eram supărată pe ale mele, că știți doar că pe lângă grijile de mamă mai sunt și altele.
Când mă mai vedeți supărată, să știți că sunt pe mine și nu pot să ascund când știu că suntem la fel… oameni! De fapt, doamna educatoare, trebuie să înțelegeți că faceți parte din familia noastră și sunteți una de-a noastră.
Noi, Familia, te rugăm să-i dai aripi puiului nostru să zboare spre înalt, liniștit și frumos!
Eu, Copilul, vă rog, dați-mi toate acestea și o să vă bucurați de mine, cel care o să fiu așa cum m-ați dorit!
Iar eu, Educatoarea care v-am împărtășit aceste gânduri, mă înclin în fața Familiei Responsabile!
