O poveste cu guguștiuci!

De trei ani o familie de guguștiuci își făceau cuibul într-un vișin la vecinii noștri, din spatele casei. Dar încă din toamnă  vecinii au tăiat vișinul pentru că  se  uscase.Și în primăvară aceasta am urmărit teama  și grija cu care-și căutau alt loc unde sa-și clădească un cuib  nou..

…Îi auzeam în fiecare dimineață prin apropiere cântând, ba chiar și prin curtea noastră,dar se pare ca păsările au alte rânduieli decât ale noastre.

Urmăream cum zburau neliniștiți în toate părțile. Căutau peste tot …un loc  sigur unde credeau ca nu le sunt amenințate ouăle,puii,perechea și oamenii în curtea cărora își alegeau să-și facă cuibul sunt  iubitori de păsări.

Deci…  după multe căutări și-au așezat cuibul acolo unde se simt ocrotite și iubite și după multe zboruri de colo-încolo au optat pentru  curtea noastră…. M-am mirat când au ales cel mai mic copăcel cu crengile subțiri încă, dar cu frunziș bogat.. Nu pot să știu ce-i în mintea lor,dar cred că frunzișul bogat al pomișorului era pentru camuflaj.

Și începând din ziua aceea am fost cu ochii pe ei….Și nu era ușor,pentru aceasta mă trezeam dis-de-dimineață.Chiar era minunat pentru că scăpasem multe răsărituri de soare lenevind în pat. . Urmăream cum își  construiau  cuibul  zburând când unul când celălalt prin vecini aducând în cioc:paie, frunze și chiar crenguțe.Când ajungeau la cuib le așezau cu ciocurile acolo unde credeau că e necesar.. Semănau cu niște meșteri zidari  iscusiți care  urmau  un plan….

Și după ce credeau  că este trainic.( nici aici nu știu cum socotesc ei) și când cred ei că este gata (pentru că nu se sfătuiesc cu oamenii).. s-au apucat de clocit.. Și ca observator direct am avut mult de lucru..

Pentru că ei clocesc după un anumit anumit orar…dimineața și seara , când fac schimbul,fix la ora șase dimineața și ora 18 seara,fără nici o abatere(după ceas)…

Cel mai greu a fost să recunosc care este el și care ea….Dar după o privire mai atentă mi-am dat seama că cel mai subțire este el și i-am pus numele de Gugu..și ei că este mai plinuță îi spun Guga…

Așa m-am priceput eu !

Nu am de unde să știu ce nume își pun guguștiucii între ei.  Ce mă bucură tare, este că mă consideră de-a lor și răspund la numele ales de mine.

 Prietenia cu ei s-a legat și că  le suplimentez mâncarea punându-le boabe pe pervazul ferestrei,ba chiar și-au luat un drept, bineînțeles că de la ei putere , așezându-se pe pervazul ferestrei de la bucătărie ciocănind ușor să-mi amintească că am uitat de ei..

Mare bucurie pe ei,dar și pe noi , cei  care i-am integrat în viața noastră.

Ce bine ar fi dacă și noi ,oamenii, am observa cât de atente  și grijulii sunt păsările pentru puii lor , protecția  și dragostea cu care își cresc puii..

Dar asta este o alta poveste…

Despre guguștiuci o sa vă povestesc pe măsură ce apar evenimente noi în viața lor…

Pentru o perioadă mă declar un observator ”indiscret” a vieții lor..Sper să mă ierte și  promit să le măresc porția de boabe…..