Poftiți la masă ca pe atunci!
O POVESTE SPUSĂ DE MAMA,
ÎN SPECIAL, PENTRU LUCIAN
Povestea a venit ca o învățătură pentru Lucian, nepotul nostru cel mai mic, care este cam firav, după cum zice mama.
Lucian, ca orice copil de astăzi, dă atenție mai multă mâncărurilor de la oraș. La mama, însă, se gătește sănătos, cu totul din curte: gâște, rațe, găini, ouă, carne de vită, de porc, lapte, brânză, miere de albine; din baltă: pește sălbatic, raci; din grădină: legume, fructe; de pe câmp: grâu, porumb după care se macină și din faină de grâu și porumb mama pregătește pâinea, plăcinta, cherdelele, varenicile, prescurile pe care mama le fă-cea pentru biserică, mămăliga, și borșul de putină.
Deci, în familia noastră se mănâncă tradițional, cu produse naturale, din curtea noastră, din baltă, din gradină.
Noi, copiii ei, așa am mâncat și, mai târziu, ca mame, am pregătit mâncarea ca și mama, care ne trimitea alimente din curtea ei. Copiii noștri, în schimb, prețuiesc mai mult mâncărurile din McDonald’s, KFC, Mall.
În vizita pe care am făcut-o acasă în iarna aceasta împreună cu Lucian, nepotul cel mai mic din familie, mama ne-a așteptat ca de obicei cu masa încărcată cu bunătăți. Și să le iau pe rând: mămăliga care trona în mijlocul mesei, borș de pește cu mujdeiul alături, brânză cu smântână, pește prăjit, sarmale cu varză, friptură de porc scoasă de la cavarma și un castronel de icre de știucă cu ceapă, desert plăcinte cu dovleac și cu brânză. Din toate acestea Lucian doar, doar gusta câte puțin și atunci mama ia spus: „Tu de ce crezi, Lucian, că eu am trăit atâția ani? Pentru că am mâncat sănătos.” Și mama a început să povestească:
„Când eram copil așa ca tine, noi mâncam numai din grădină, din baltă și doar ce făcea mama în casă. Aveam o magazie mare și acolo țineam alimentele: saci cu faină, cu mălai, putina cu brânză, butoaiele cu murături și varză, vase de pământ cu smântână, icre de pește, coșurile cu ouă, borcanele cu untură și jumările, carnea pusă la cavarma în untură, peștele uscat, cârnații și slănina afumată, borcanele cu compot și magiun.
Din această cameră, pe niște scări, coborai în beci unde erau ținute legumele: cartofii, ceapa, morcovii, țelina, pătrun-jelul și fructele: merele, strugurii uscați făcuți stafide, butoaiele cu vin și țuică, și pentru copii, mustul stat din fiert, pus în sticle.
Așa mâncam noi atunci, și nu prea ne îmbolnăveam.
Eram roșii în obraji și ne jucam toată ziua. Când ne era foame mergeam în cămară, luam cu noi o pâine, puneam untură pe ea, puțină sare sau zahăr, după gust, și iar la joacă.
Altădată luam cu o lingură din oala cu icre sau smântână, după preferințe. Noi nu eram bolnavi cum sunteți voi acum, ne îmbolnăveam doar de bolile copilăriei.
Când se întâmpla asta, mama ne freca cu gaz pe spate, la gât, ne făcea o baie fierbinte la baia cu aburi pe lijancă, ne bătea cu măturica de stejar pe spate, ne dădea un degetar de vin rece și gata, ne făceam bine.
Așa trăiam noi atunci când eram copii, și eram veseli și fericiți de dimineață până seara. Așa că, Lucian, dacă vrei să fii sănătos, trebuie să mănânci numai mâncăruri naturale gătite în casă. Și acum, la masă!”
Și-a făcut cruce. „Cruce-n casă, cruce-n cele patru colțuri de masă, Dumnezeu cu noi la masă!”, și după ce ne-a dat mama binecuvântarea, „turcii s-au bătut la gura noastră”, mai ales că am venit cam înfrigurați și speriați cu bacul printre sloiuri.
Dar în fața bunătăților, teama a trecut și vă poftim la masa noastră pregătită de mama și sora noastră, Daniela, asistenta mamei.
Eu cred că Lucian a înțeles, și poate și alți copii iubitori de mâncare gen fast food!
Doamna, poate ne incantati si cu niste retete de pe atunci. Ca s-au cam pierdut in negurile vremii…
Respect maxim!
Vă mulțumesc pentru aprecieri..Cu timpul o să le vină rândul și rețetelor.Toate cele bune!