PRIMA ÎNCERCARE DE DESIGNER

Se știe că orice copil întotdeauna încearcă să imite părinții sau pe cei lângă care trăiesc.

Eu am crescut în casa bunicii lângă atâtea femei, bunica, mama și mătușile mele care toată ziua își croiau și își coseau fuste, bluze, rochii.

Încercam și eu să le imit și să cos din resturile de mate-riale rămase de la ele, haine pentru păpușile mele. Dar în sinea mea mă gândeam, ce bine ar fi să pot și eu să croiesc haine pentru mine, așa cum fac mătușile mele!

Ce frumoase sunt în hainele noi, colorate, de pânză din in, pe care le țeseau la războiul de țesut în casă. Se probau cu ele, își făceau broboade frumoase, croșetate, fiecare după gus-turi și pricepere.

Nici eu nu eram lipsită de aceste haine făcute de mătușile mele. În imaginația mea însă, mă vedeam ca eu să fiu cea care să-mi fac hainele.

Și, într-o zi, când mătușile și mama erau în grădină, m-am gândit să le fac o bucurie și să-mi croiesc singură o fustă. Era visul meu!

Și, am început să cercetez casa…

M-am uitat prin lada în care țineau lucrurile noi, poate găsesc ceva materiale. Dar, în casă fiind atâtea mătuși, lada era cam goală. M-am uitat prin casă și atenția mi-a sărit la perdeaua de la geam, din mătase, cu flori mari, colorată, veselă. Gata, mă și vedeam îmbrăcată cu o fustă frumoasă, creață, care le-ar întrece chiar și pe cele făcute de mătușile mele. Așa mândră o să fiu că toți din casă o să mă admire cu noua mea fustă!

Zis și făcut!

Cât ai bate din palme, am și intrat în acțiune.

Mai întâi am căutat cele trebuincioase cusutului și am început primul pas în croitorie. Am tăiat poalele perdelei după puterile mele, șerpuit când în sus, când în jos, și-așa era prea lungă!

Când am terminat cu tăiatul perdelei, mi-am pregătit acul cu aţa să înseilez fusta, dar, când eram în culmea creaţiei, hop şi mătuşile au venit din grădină la masă să se odihnească de prânz.

Odihnă le-a mai trebuit?! Şi-au pus mâinile în cap când au văzut ce-am făcut. Şi, ca la comandă, au sărit toate cu gura pe mine, dar şi cu vărguţa.

Însă, nu au insistat prea mult pentru că erau în criză de timp. Se apropia venirea mamei şi a bunicii. Aşa că, au luat acul şi aţa… Şi eu, care credeam că se pregătesc să coasă ce am început… Nu. Ele dădeau zor să peticească bucata de perdea tăiată de cealaltă. Se grăbeau să nu vadă bunica şi mama.

Atunci am fost foarte supărată pe mătuşile mele pentru că nu m-au lăsat să-mi împlinesc visul, să am cea mai frumoasă fustă colorată, cusută de mine.

Mâhnită am fost şi pentru vărguţa luată pe nedrept când eu de fapt voiam să le fac o mare bucurie.

Voiam să semăn cu ele, pricepută și harnică!