DESPRE VENIREA PE LUME

A SURIOAREI MELE CELE MAI MICI

Eram spre sfârșitul clasei a VIII-a, când mă pregăteam pentru examenul de intrare la liceu. În această perioadă când eu treceam prin emoții dacă reușesc, nu reușesc, cum o să fie plecarea de acasă departe de prietenii mei, chiar atunci mama începuse să se simtă foarte rău. A căzut la pat cu temperatură foarte mare, credeam că o pierdem. Nu i-au fost de ajutor nici frecțiile și leacurile bunicii, nici descântecele babei Chilina, care știa să descânte de fierbințeală. Mama zăcea în pat, fără să ne vadă și parcă nu-i mai păsa de nimic. Noi pe lângă ea, cele mici se jucau cu păpușile lângă mama și eu preluasem toate treburile casei. Nu mă mai gândeam nici la examen, nici nu se mai punea în discuție dacă mama nu se însănătoșea. Și, așa cum eram supărată, am început să mă rog la icoana Maicii Domnului pe care bunica o pusese la capul unde zăcea ea. În noaptea aceea am visat că parcă eram la marginea satului, acolo unde ne jucam noi, copiii, și mi-a apărut în vis Arhanghelul Mihail, ocrotitorul și protectorul meu, la care mă rugam întotdeauna. În vis Arhanghelul Mihail avea în mână o minge și în fața lui și a mea erau cele nouă gropi de la jocul Nouă pietre. Era tânăr, frumos, îmbrăcat în alb și cu voce caldă mi-a spus: „Dacă vrei ca mama ta să scape din această boală trebuie să-ți dorești mult… să te concentrezi ca această minge pe care ți-o dau în mână trebuie să intre în ultima groapă de la joc.”

Am luat mingea și m-am rugat mult, am calculat distanța și, când am aruncat mingea, am nimerit ultima groapă. Curgeau apele pe mine de cât m-am concentrat ca să ajungă piatra unde trebuia. Imediat după aceea, Arhanghelul mi-a spus: „Mama ta se va face bine, tu ai salvat-o”. Și am adormit buștean.

M-am trezit când tata mă zgâlțâia, atât de profund dormeam.

„Scoală-te, mama ta s-a făcut bine, nu mai are temperatură.”

M-am apropiat de mama. Era liniștită și fericită că mă vede.

 Mi-a spus că i-a apărut în vis un înger îmbrăcat în alb care i-a spus: „Gata, ridică-te! Ești sănătoasă!”

Știam cine a fost binefăcătorul mamei și al nostru.

Între timp, a venit în sat și domnul doctor Matei, și după controlul făcut a venit și sfatul, mama trebuia să aducă pe lume copilul pe care i l-a trimis în dar Doamne-Doamne pentru sănătatea ei și bucuria familiei.

Mama, în schimb, se jena de mine și chiar de surorile mele mai mici, avea atunci patruzeci de ani, ce-o să zică satul?

Când s-a întâmplat evenimentul, în septembrie, eu începusem clasa a IX-a.

Nu am spus la liceu la nicio colegă că am o soră mică.

Am avut o perioadă când nici măcar nu voiam să merg acasă, mi se părea că sunt prea mare pentru o surioară atât de mică.

Eu, care în fiecare săptămână mergeam acasă, acum începusem să mă înstrăinez de casă, de sat.

 Înțeleseseră cam toți despre ce era vorba.

Mama îmi pregătea alimente săptămânal și mi le trimitea printr-o matușă, tanti Tudorița, care era mai tânără și de care eram foarte apropiată. De câte ori venea, nu mă săturam să întreb ce mai este pe acasă, ce mai este prin sat, dar niciodată de micuța surioară.

 Mătușa mea însă știa ce vreau să aflu și îmi spunea că este frumușică, crește sănătoasă și o cheamă Mariana. Toți din casă îi spun Măița.

De data aceasta nu eu i-am ales numele și nici nu am anunțat-o pe bunica.

Întâlnirea cu sora mea cea mică s-a făcut în decembrie, în vacanța de iarnă.

Nu acceptam s-o văd pe sora mea și pe mama cu un bebeluș în brațe. Mă uitam la ea pe furiș și încet, încet, am început să mă apropii de ea. Era altfel decât noi toate, negruță, cu un ten arămiu, cu niște ochi negri ca mărgelele și buzele roșii ca cireșele de mai zemoase și dulci.

Nu aveam cum s-o mai ocolesc, deja o iubeam.

Și ce dacă eram mare! Dar eram atât de bogată!

Surioara noastră mică, de data asta, a fost trimisă de Măicuța Domnului, un dar pentru noi toți.

Venirea ei pe lume i-a adus sănătate mamei și veselie în casă.

Era sănătoasă și fericită de dimineață până seara.

Încet, încet am început s-o îndrăgesc pe negruța veselă și micuța mea surioară.

Și m-am gândit, eu sunt sora ei cea mare!

Ce dar minunat a primit întreaga familie!

Cu bucurie… din amintirile mele din copilărie!