Gânduri izvorâte din iubire!

Gânduri izvorâte din iubire!

Invitație la o cafea cu dragoste!

Dragii mei, vă fac această confesiune , în vremurile aparent tulburi în care trăim astăzi( poate doar pentru că există distanțare socială, posibilitatea îmbolnăvirii, probleme economice), dar nu neapărat tulburi sau prea tulburi, pentru că, ei bine, încă ne avem unii pe alții!

Dacă tot sunt acasă, vă invit dragi prieteni la o Cafea cu Dragoste!!!

Trimisă deja invitația, către toți prietenii, simt deja emoția și bucuria pe care o ai atunci când aștepți oaspeți acasă. Și ce de oaspeți dragi!

Pentru aceasta, m-am trezit dis-de -dimineață ca să am timp să o  pregătesc așa cum îmi place mie, cu ingrediente de cea mai bună calitate. Secretul unei cafele bune, este să o pregătești din roua adunată dimineața, în căușul mâinilor, când florile încă mai picotesc, doar atunci mai păstrează parfumul florilor, puritatea dimineții și dulceața florilor.

Cafeaua  o râșnesc tot atunci ca să fie proaspătă și aromată. Mai pun lângă ea o tabletă de ciocolată dulce și un zahăr cubic care, în amestec cu vremurile prin care trecem, să dea gustul acela de bun. Am uitat să amintesc de cel mai important ingredient care nu trebuie să lipsească, dragostea care trebuie pusă în prepararea ei, și la mine dragostea pentru oameni nu are hotare … și ca atunci când îmi întrebam fiica în joacă și puțin speriată de răspunsul pe care mi-l dădea…”Cât mă iubește”,iar ea cu mâinile ridicate în sus îmi spunea chiar peltic: ”tâta”, în traducere acum : ”Te iubesc de la pământ la cer”. Asta simt eu pentru oameni. Știu că  trecem în aceste vremuri nesigure prin trăiri de tot felul … și cum sunt gazda, dați-mi  voie să conduc chiar eu discuțiile:

Ce bine că putem vorbi ca între apropiați. Acum când știu că timpul liber ne este prieten, faceți-vă timp să vorbim ca înainte fără grabă, despre lucrurile din viața noastră, știți cele care ne macină,care țin de suflet și care au valoare în inima noastră. Să aveți încredere… sunt cea mai bună ascultătoare.

Permiteți-mi așadar, în timp ce ne savurăm cafeaua, să aștern pe hârtie și să rostesc cu voce tare gânduri izvorâte din vârful peniței, pe care am intenția să le trimit prietenei mele, doar dacă dumneavoastră, cititorii, martorii mei, prietenii cu care îmi beau cafeaua, îmi veți acorda girul!!!

Dragă prietenă,

Hei, draga mea prietenă, ți-e bine? Nu mai știu aproape nimic de tine de anul trecut, atunci când mi-ai trimis mesajul  în care spuneai că ești sănătoasă și că  îmi dorești și mie la fel. Atât de ocupate am fost că nici nu ne-am dat seama că a trecut timpul.

A … și fiindcă a venit vorba, tot acolo lucrezi sau te-ai întors în țară?  Chiar nu mai știu nimic de tine, doar ce mai aflu din mesajele automate pe care le trimiți la toată lista ta de prieteni pe Facebook. Din ele văd că ești fericită. Măcar acum când avem timp liber și stai acasă,hai să vorbim la telefon și chiar pe camera telefonului ca înainte. Și să ne uităm una la alta chiar dacă nu suntem pe canapeaua din casa ta sau a mea, ci doar  virtual… Știi, parcă mă gândesc să-ți scriu mai bine o scrisoare așa cum făceam înainte când simțeam că te văd și vorbesc cu tine.

Să știi că sunt sănătoasă ceea ce îți doresc și ție!

Aici timpul este frumos și primăvara la fel. Așa cum îți plăcea ție. Doar atât că este mai altfel acum, iar în curtea noastră nu se mai aud glasurile acelea de copii fericiți. Cum am aflat că ești încă plecată din țară o să-ți povestesc câte ceva de la noi că poate ți-o fi dor:

 O mai ții minte pe  mătușa Maria? Se ține încă bine, a mai îmbătrânit un pic, dar încă mai face  pâinea tot la cuptorul  din curte care ne plăcea atât de mult în copilărie?

Când ai să ajungi acasă să știi că nimic nu mai este ca atunci, parcă și satul a îmbătrânit, iar sălciile care ne-au legănat toată copilăria abia mai pot să-și țină crengile .

Îți amintești de caisul din fundul grădinii noastre când ne cocoțam în el după caisele gustoase și aromate? S-a uscat.

Și nici câinele bătrân, Nero, nu mai este, și nici vecina de la capătul satului pe care ne plăcea s-o necăjim cocoțându-ne în agudul de la drum care făcea agude atât de bune.

Poate ar fi mai bine să-ți amintesc de jocurile noastre când alergam cât ne țineau picioarele pe islazul satului,  sau de mai târziu,  când ne întâlneam pe ulița satului și când ne făceau ochi dulci băieții!!!! Sau când jocurilor nevinovate le  luaseră locul altele: cele când rupeam frunzulițele de la o crenguță de salcie una, câte una și le număram în gând… ”mă iubește, nu mă iubește” și tot așa până se terminau frunzulițele. Dacă ultima nu cădea cum ne doream, rupeam altă creangă și repetam din nou până nimeream, te iubește.

Dar ce zici de-atunci când țineai de ”șase” la ușa clasei ca să ne citească Mihai destinele din cartea cu foile îngălbenite de atâta vechime și mâini care au răsfoit-o, pe care am luat-o pe ascuns de la bunica lui? Eram tocmai atunci când ne puneam întrebări despre viață, destin, miracol.

Și crede-mă vreau atâtea să-ți mai spun … Dar de atunci când plecam în căutare de ouă de gâște, lișițe, rațe când ne umpleam noi, fetele, poalele, iar băieții- buzunarele cu ouă pe alese??? Ne așezam pe iarbă și le ciocneam ușor, făceam o  gaură  mică în el și le sorbeam așa crude cum erau.

Îți amintești ce gustoase erau și cum ne lingeam  urmele rămase și iar la joacă ne ascundeam după sălcii, prindeam libelule, alergam cât ne țineau picioarele și nu ne dădeam seama când se făcea seara????

Dar ce zici de vacanțele de vară, când după ce ne întorceam de pe la școlile unde învățam în oraș, copilăream cu toți în sătucul nostru?  Și când ne întâlneam la canalul de lângă casa noastră, acolo se făcuse o bucată mare de răniș,iar unde  apa nu era adâncă și puteam să mergem  prin apă o bucată bună cu apă, ajungându-ne până mai sus de genunchi??? Cei care nu știau să înoate făceam baie acolo și mai ales noi, fetele, unde era apa mică. Băieții se duceau la adânc și câte unul se dădea cu capul la fund fără să știm și ajungea până la noi  pe sub apă și ne-apuca de picior… și atunci ține-te sperietură și țipete.

Îți mai aduci aminte de Fănel că începuse s-o placă pe Margareta și avea- ce- avea cu ea și ca un pește  ajungea lângă ea, o lua în brațe ca s-o liniștească, motiv ca să fie aproape? Aud și-acum în urechi țipetele noastre speriate când  ieșeam din apă cu cămășile ude și lipite de noi prin care se vedea totul prin pânza subțire de stambă a cămășii??

Ne stropeam  cu apă și fugeam ca să ne ferim de băieți  care alergau să ne-ajungă  și să ne dea cu capul la fund. La țipetele noastre, tata de pe unde era, venea în fuga mare ca să vadă ce-a luat foc… Eu cred că își cam dădea seama despre ce era vorba, dar se făcea că-i ceartă pe băieți și-i făcea cu ochiul băiatului șugubeț. Îți amintești ce fericite eram?

  • A … am uitat să-ți spun: în caz că vii acasă și mă întâlnești întâmplător, să nu te uiți după tânăra de-atunci … să știi că acum, sunt mai scundă, am și părul grizonant, doar ochii mi-au rămas la fel de luminoși, în care licăresc luminițele acelea vesele, după ei să te iei!

 Cred că te-am plictisit, m-am luat cu amintirile și nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul, la câte ai și tu pe cap. Aș avea  multe să-ți  mai scriu, dar știi ceva, tare mi-ar plăcea să mai stăm de vorbă amândouă ca atunci când  nu ne uitam pe ceas. E timpul să închei scrisoarea și asta repede că mă așteaptă curierul la poartă. Am uitat că l-am chemat. Când o primești să nu plângi, că te simt. Așa eram și  în liceu, ți-amintești????

Draga mea, dragă, o să trecem noi peste asta și o să stăm de vorbă ca atunci.Despre mine și ai mei să știi că suntem sănătoși avem masa plină,  prieteni mulți între care ne simțim bine…Acum abia așteptăm să se dea drumul la viată și promit să ne întâlnim și să depănăm amintiri în fața unei cafele pregătită cu dragoste.

 

Te îmbrățișez cu drag!

Prietena ta din copilărie.

Ce spuneți, să-i trimit scrisoarea prietenei mele?

Până să-mi dați răspunsul dumneavoastră, eu vă transmit din casa noastră, gânduri de bine și bucurii pe toate planurile! Să ne dea Dumnezeu sănătate și liniște sufletească!

P.S. Și de ce nu, să încercați și domniile voastre terapia prin scris!

 

 

angela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *