Povestile de-atunci si condeiul fermecat!

Autor Angela Dumbravă!

Ce să vă spun despre mine?

Că toată viața mea s-a învârtit în jurul copiilor plămădindu-le sufletul și învățându-i primele deprinderi și noțiuni de viață, că după o viață între copii a venit și perioada de odihnă, cum s-ar spune pensionarea. Să nu vă speriați, că și pensionarea are bucuriile ei. Și așa cum se obișnuiește la o petrecere de pensionare. Flori , urări, daruri, dans ,cuvinte frumoase, adrenalină la maxim, după trecerea lunilor de vacanță a început să-mi fie dor de copii și de munca mea. Pentru asta m-am luptat mult cu mine , ca să nu  încep din nou, ca pensionară ,maratonul grădinițelor din oraș. Știți ce înseamnă asta…alte colective , alt loc, alți copii ,părinți  și alt personal, asta mă speria cel mai mult

Și am început sa scriu ca într-o joaca, după ce colegele  mi-au dăruit la pensionarea mea un jurnal în care sa-mi scriu amintirile..

L-am lăsat uitat in biblioteca cam mult, dar într-o zi, l-am căutat si l-am răsfoit .Pe prima pagina a albumului  erau doar doua trei însemnări…

-Va dorim,

sa aveți clipe frumoase si fericite, presărate cu sănătate si bucurii, iar între aceste coperți sa vă transpuneți toate gândurile, amintirile, bucuriile, neliniștile, tristețile ,speranțele…

Cu mult drag !

Colectivul de educatoare al Liceului Teoretic Ion Creanga.

-Am încheiat un capitol minunat din viața mea!

Activitatea de educatoare.

21 iunie 2014.

-Începe o alta perioadă ,vreau sa fie la fel de frumoasa.

22iunie2014

Trecuse ceva timp în care nu socrisem nici un rând in album, timp in care mă gândeam ce sa fac cu viața mea, spre ce sa mă îndrept, mă simțeam fără identitate.

Si atunci m-am gândit la generațiile mele, la care am asistat cu drag ,în momente din viața lor.

Atunci am scos dintre cărțile îngălbenite ,condeiul fermecat și am început sa dau viață amintirilor din copilăria mea ,  care îmi legăna sufletul atunci  și acum in haina colorata ,veselă si catifelată , acum mai obosit de gânduri si întâmplări de tot felul.

Si când m-am hotărât ce să scriu, am făcut o alta însemnare in album…

Titlul cârtii. O, altfel de copilărie, dar este a mea”!..15 septembrie 2015.

Si cu  ochii mintii, m-am oprit in satul meu de peste Dunăre, Ilganii de Sus .

Într-o casă micuță, curată, cu o grădiniță cu flori ,unde trăiește mama și din imaginația mea,  am dat drumul amintirilor minunate pe jurnalul care aștepta nerăbdător să dau frâu întâmplărilor…

Și am început să înșir amintiri despre:

Locul unde am crescut, despre bunicii mei si poveștile fermecate cu care îmi legănau copilăria, jocurile noastre de pe islazul satului, colegii de școală ,învățătorii care ne îndrumau ,puritatea oamenilor și mulțumirea lor cu lucruri mici, firești, dar însemnate.

Poate nu am reușit să cuprind tot ,dar  pentru ce este un mâine?

Ce știu este ca a fost frumos, să mă întorc la copilărie, să retrăiesc din nou momentele simple de-atunci…

Si am înțeles că toate copilăriile sunt la fel!!!

Diferit este, doar locul, momentul, prietenii de joacă, și „tu„ copilul de atunci și de acum.”

Și din ziua aceea am început să scriu. Culmea este că mâna îmi mergea mai repede ca la un maraton, iar cuvintele veneau ca pe bandă și potrivite la locul lor…și când s-a activat cufărul cu amintiri am pornit poveștile…Prima lansare a cărții mi-a plăcut atât de mult, că m-am  apucat de treabă imediat, pentru a doua carte .Acum când mă gândesc, scrisul îmi dă bucurii nenumărate, ca să spun este ca un microb bun. Acum îi înțeleg pe fotbaliști, pescari, alpiniști, pictori, agricultori și în viața mea le-am încercat pe toate, dar cel mai bine mi se potrivește aceasta. Și mi-a trecut ceva de la cele două lansări a cărților pe care le-am scris :O altfel de  copilărie ,dar este a mea! și Prin  ochii mei !..mă pregătesc pentru alta ” Șlefui torul de !  Și cum scriu câte ceva ,ușor-ușor îmi trece dorul de copii și clasă pentru că-i găsesc printre rândurile scrise.

Doamne ajută să mă țină mult. că mai am multe de spus!

Ce ziceți, nu-i așa că-i bună și pensionarea?