Despre mine!

Aș putea spune multe despre mine și de bine, dar și de rău!

Însă dacă aș spune doar de bine, mama m-ar ironiza ușor așa în felul ei:

„Lasă, mamă,  mai bine ca să te laude lumea!”

Eu m-am luat după ea și am lăsat  lumea să vorbească, dar să lași lumea să vorbească despre tine  nu prea cred că îi  este la îndemână orișicui, doar se știe că mai întotdeauna se vorbește  prin prisma intereselor. …Așa că îmi iau „inima în dinți” și vă spun despre mine așa cum văd eu lucrurile, chiar dacă doar de bine.

Îmi asum riscul, chiar de a nu fi aprobată. …Păi nu-i așa?  Imaginea despre tine e bine să o vinzi frumos. Și ca să vă spun drept, e prima dată când nu mă iau după mama.

Deci m-am născut de-acolo …știți …din locul acela dintre ape. …Apele acelea curate și limpezi, într-o căsuță cu acoperiș de stuf, răcoroasă și primitoare, dar în care simțeam căldura oamenilor dragi lângă care trăiam.

Sunt de-acolo din lumea lucrurilor simple, plămădită cu dragoste din oamenii care m-au dorit, din apa și  pământul reavăn și curat care-i primește pe toți ca fiii lui iubitori, din locul acela dintre ape, cu oamenii cu ochii albaștri, culoarea împrumutată de la cerul și apele  de peste tot.

Și astăzi, după o viață în care am semănat cu dragoste, cuvinte, idei, învățături și gânduri bune  în mintea și  inima  tinerelor vlăstare din generațiile mele, acum când   timpul liber este prietenul meu (sunt pensionară) m-am gândit să fac o incursiune către rădăcinile din care mă trag și să povestesc  cu fidelitate  așa cum a fost, cum am trăit și cum  am văzut totul, „Prin ochii mei”!

Și mă gândesc  că poate dintre atâția ochi câți există în lume sau doar dintre cei de  lângă mine, tot este ceva și așa, dacă cineva își aruncă o privire spre  trecutul nostru și ar spune:

„Da, asta vreau și eu să fac”!

„Îmi plac viața și traiul nealterat de-atunci, simplu, fără nicio poluare!”

Deci, dragii și dragele mele, faceți-vă comozi  în fotolii și citiți poveștile pe care vi le trimit, cu mâna pe inimă vă spun, mulți vă veți regăsi și cred că ceva o să se miște în locul acela din partea stângă unde avem sufletul, iar inima o să se înmoaie de bucurie atunci când se vorbește de bine și frumos.

Cred că fiecare oricât de ocupați am fi  în vremurile acestea de alergătură ne aplecăm pe rândurile scrise timid și cu teama de a nu fi înțeleasă…

Și totuși îmi asum riscul și vă îndemn cu încredere…

Citiți! N-o să vă pară rău!

Mă înclin în fața cititorilor mei!

Cu apreciere și recunoștință!

Angela Dumbravă