Copilăria nu se pierde „ea este în suflet ca cea mai de preț comoară.

Aduc mulțumirile mele d-nei profesoară  FLOAREA CALENIC  , pentru articolul – NOTE DE LECTURA-..apărut în Revista de literatura și artă…BOEM@ nr.107/1/2018 Galați despre cartea:

O ALTFEL DE COPILĂRIE  ,DAR ESTE A MEA!

autor Angela Dumbrava

Editura Aegyssus, nouă în Tulcea, își începe activitatea cu o carte remarcabilă, scrisă de doamna Angela Dumbravă, o carte cu un titlu promițător: „O altfel de copilărie, dar este a mea!”

O scriere autobiografică se naște dintr-o nevoie, autorul dorind să transmită cititorilor ceva din experiența lui de viață, din bucuriile și durerile personale, dar etern umane. Ceva în care fiecare să se regăsească.

De când ia cartea în mâini, cititorul este impresionat de felul în care doamna Angela Dumbravă și-a gândit-o: capitole cu titluri atractive, subcapitole, desene, (grafica este semnată de talentatul Mihai Iordan, dar desenele care ilustrează lumea evocată aparțin unor foști elevi ai autoarei), mărturii ale unor prieteni și elevi care au îndemnat-o să scrie. De altfel, autoarea precizează: „Vreau să cunoașteți… o altfel de copilărie, dar care este a mea, a prietenilor cu care am crescut, a bunicilor și a părinților noștri…”

Citind cartea trăiești o senzație intensă: „povestea copilăriei s-a născut și a trăit întâi în sufletul autoarei, acolo „a germinat” , și la momentul potrivit, a fost scrisă firesc evocarea curgând ușor și într-un timp scurt.

Laitmotivul cărții „Cu dragoste din copilăria mea!” subliniază bucuria intensă retrăită, atât de vie încât ea țâșnește din fiecare întâmplare povestită.

Evocarea celei mai fericite perioade din viața fiecăruia se face urmând fluxul memoriei afective, nu este o cronologie, dar există o ordonare a amintirilor, care lasă cititorul să cunoască etapele firești ale vieții copilei, personajul – narator, eroina a tot ceea ce cuprinde cartea.

Capitolele au titluri sugestive: Începuturi, Lumea satului, Tradiții… Originală autoarea completează cu nostalgie sau umor fiecare titlu: „Începuturi. Mi-e drag să-mi amintesc” sau „Ospătari. Poftiți la masă ca pe-atunci!”

Fiecare capitol are subcapitole, care vin cu precizări despre obiectul evocării: „Lumea satului”, „Despre legende, spaime, povesti ale copilăriei”, „Despre leacurile bunicii”, „Despre sfaturi și povețe”… Las cititorul să descopere singur tot ceea ce cuprinde această carte emoționantă.

În centrul narării este universul familiar, cald, în ca-re s-a născut și a trăit personajul amintirilor până la zece ani.

Ruralul Ilganii de Sus, este unul sănătos, arhaic, în prim-plan fiind colectivitatea satului.       Descrierea satului Ilgani arată clar talentul autoarei, sensibilitatea, faptul că sufletul îi este încă plin de imaginile dragi și luminoase. Toate sunt legate de succesiunea anotimpurilor: iarna, cu Dunărea înghețată, diminețile „cu peisajul alb și cerul senin cu nori albi, gata să-și trimită fulgii în dansul lor jucăuș spre noi, copiii, cu bulgăreală și oameni de zăpadă…” Primăvara, cu morena (vântul dinspre mare), cu acea „căldură ca o adiere de catifea, cu explozia de culori, de sunete, de șoapte…” Vara, cu vacanțele lungi, cu joaca pe izlazul de la marginea satului, cu scăldatul în Dunăre… Toamna cu „miros de gutui, de fân proaspăt cosit, de must dulce și înțepător”.

Copilăria devine astfel miros, gust, mângâiere, dragoste, joacă, sporind farmecul cărții.  Pentru naratoare, satul însemnă rădăcini pe care știe că nu le-a pierdut. Satul însemnă oamenii care l-au populat, cei pe care i-a cunoscut, i-au marcat copilăria, au format-o. Toți apar în lumina timpului, sunt introduși rând pe rând cu o mare bucurie, duși parcă în legendă. Ca și Ilganii, și colectivitatea lui apare ușor idealizată, chipurile au contururi clare, fiecare portret fiind reconstituit așa cum a fost receptat de sufletul copilului. Părinți, surori, veri, vecini, prieteni defilează în fata cititorului într-un univers mirific, cel al Deltei Dunării, univers în care, copila de altădată se vede cu tandrețe și haz „în acele vremuri pure, minunate, unice”. Oamenii au nume, sunt simpli și buni, ei transmit copiilor tradiții și obiceiuri. Cu emoție, naratoarea subliniază: „Toate amintirile pe care le voi povesti de aici vin, din locul care m-a fermecat şi legănat în vraja poveștilor spuse de bunica, mama și mătușile mele”.

Om, natură, animale devin pe rând prietenii copilei, experiența ei de viață se îmbogățește fie cu sfaturile babei Marița, fie cu ceea ce vede în nea Toma, „nu ciudat, ci trist”, fie cu ceea ce află de la moș Cartoafă, barcagiul. Cu bucurie povestește despre Bombonica, cățelușa care apare în viața copilei dându-i o responsabilitate, „o grijă”. Cititorul va afla de ce aceasta din albă devine la un moment dat roz!

Satul e viu, obiceiurile, tradițiile, superstițiile apar într-o evocare melancolică, cu o implicare sufletească evidentă. Crăciunul, Boboteaza, descântece-le, plecarea bărbaților din sat în baltă „la coloană” pentru recoltarea stufului și a papurii, nunta (povestitoarea adaugă cu haz: „și eu… cu tot alaiul de nuntă”), dulciurile (cherdele cu brânză și smântână, vărzări, coraslă) de la ospătările „sănătoase” și multe altele sunt elemente ale unei lumi bogate văzute cu ochi de copil curios să cunoască tot şi să trăiască intens fiecare eveniment din viața satului.

Tonul jucăuș, generator al unui comic sănătos, se schimbă uneori, devine ușor trist, în acord cu alte ipostaze în care se vede copila sau cu întâmplările amintite. Impresionante sunt rândurile în care se povestește despre sacrificarea la Paști a lui Bălănel, mielul iubit, pe care copila vrea să-l creadă transformat într-o stea.

Așa cum Nică din Amintirile lui Creangă, creste și pleacă spre alte orizonturi, părăsind Humuleştiul natal, așa și eroina acestei cărții despre copilărie părăsește spre altă etapă a vieții, adolescența, și emoțiile sunt acum trezite de alte evenimente. Jocul copilului este înlocuit de cel al adolescentului, fetele descoperă băieții, începe jocul dragostei, plimbările sunt acum pe malul Dunării, iar copila care încercase diverse ipostaze – stilist, chimist, cofetar – își ia zborul din cuibul ocrotitor al familiei ca să descopere o altă lume, o altă viață…

Copilăria nu se pierde „ea este în suflet ca cea mai de preț comoară.

Cartea doamnei Angela Dumbravă ne întoarce pe fiecare spre propria copilărie, ne face mai buni, mai împăcați cu viața. Este o reușită literară tocmai pentru că ne trezește sentimente firești, caracteristice fiecăruia, fiind scrisă din suflet pentru suflet! — simţindu-se încrezător (încrezătoare).

 

Brs_0980

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.