De trei ani o familie de guguștiuci își făceau cuibul într-un vișin la vecinii noștri, din spatele casei.

De trei ani o familie de guguștiuci își făceau cuibul într-un vișin la vecinii noștri, din spatele casei.

De trei ani o familie de guguștiuci își făceau cuibul într-un vișin la vecinii noștri, din spatele casei…Dar în primăvara aceasta vecinii au tăiat vișinul pentru că se uscase….Am urmărit teama și grija cu care-și căutau alt loc unde sa-și clădească un cuib nou..
…Îi auzeam în fiecare dimineață prin grădini cântând, ba chiar și prin curtea noastră,dar se pare ca păsările au alte rânduieli decât ale noastre…Și îi vedeam cum zburau neliniștiți în toate părțile…Au căutat peste tot …locuri sigure unde credeau ca nu le sunt amenințate ouăle,puii,perechea și unde oamenii în curtea cărora își alegeau să-și facă cuibul sunt iubitori de păsări.

Deci… după multe căutări își așează cuibul acolo unde se simt ocrotite și iubite….și au optat pentru curtea noastră…. M-am mirat când au ales cel mai mic copăcel cu crengile subțiri încă, dar cu frunziș bogat.. Nu pot să știu ce-i în mintea lor ..cred că frunzișul bogat era pentru camuflaj…Și începând din ziua aceea am fost cu ochii pe ei….Pentru aceasta mă trezeam dis-de-dimineață..era un lucru minunat să mă trezesc odată cu soarele.. scăpasem multe răsărituri lenevind în pat..și acum aveam ocazia să fiu observator pe mai multe planuri… Urmăream cum își construiau cuibul zburând când unul când celălalt prin vecini aducând în cioc paie, frunze , chiar crenguțe..și cu ciocurile le așezau acolo unde credeau că e necesar.. Semănau cu niște meșteri zidari iscusiți care urmau un plan….
Și după ce au văzut că este trainic.( nici aici nu știu cum socotesc ei)..după părerea mea nici aici nu se sfătuiesc cu oamenii.. s-au apucat de clocit.. Am avut de lucru,nu glumă!
Ei clocesc după anumite ore…fac cu schimbul,dimineața și seara…fix la ora șase dimineața și ora 18 seara,fără abatere ..Mi-a fost greu să-i recunosc care este guguștiucul și care guguștiuca….Cred că cel mai subțire este el și i-am pus numele de Gugu..și ei că este mai plinuță îi spun Guga… Așa m-am priceput eu ..nu știu ce nume își pun guguștiucii între ei… Ce mă bucură tare, este că mă consideră de-a lor..
.Prietenia cu ei s-a legat și că le completez mâncarea punându-le boabe pe pervazul ferestrei,.ba chiar și-au luat un drept, bineînțeles că de la ei putere așezându-se pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ciocănind ușor să-mi amintească că am uitat de ei..
.Mare bucurie pe ei,dar și pe noi , cei care i-am integrat în viața noastră.
Ce bine ar fi dacă și noi ,oamenii am observa cât de atente și grijulii sunt păsările pentru cuibul , protecția și dragostea cu care își cresc puii..
Dar asta este o alta poveste…
Despre guguștiuci o sa vă povestesc pe măsură ce apar evenimente noi în viața lor…
Pentru o perioadă mă declar un observator ”indiscret” a vieții lor..Sper să mă ierte și promit să le măresc porția de boabe…..😘

Brs_0980

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.