Bună ziua, dragi prieteni!
Poveștile de demult au pentru mine un miros de Dunăre și baltă, izmă, mâl…bunici, unchi, mătuși, vecini, prieteni și tradiții…Astăzi despre..SFÂNTĂ DOMNICA, DEZLEAGĂ FURCA!

După ziua Babei, petrecerea care se lăsa cu muzică, horă, mâncare și băutură bună, cu spectacolul pe care-l făceau femeile mascându-se în țigănci și mânjindu-se pe față cu cărbunii din sobă, cu fuste crețe și lungi, făcute din cearșafuri colorate sau ghicitoare prefăcându-se că ghicesc viitorul în cărți sau bobi, altele în mirese și pe cap cu coronițe din sorcovele de la Sfântul Vasile sau în lăuze punându-și o pernă sub rochie și prefăcându-se că nasc ca bunica să le ajute, dar se distrau atât de frumos că nimeni nu se supăra.

De fapt, eu cred că femeile își sărbătoreau bucuria că sunt mame și că au primit binecuvântare de la Domnul să aibă copii sănătoși, frumoși și atunci cuplurile făceau copii, atâția câți le dădea Dumnezeu. Auzeam de multe ori vorba „lasă, că o să crească mare. Așa cum a crescut unul, cresc și ceilalți”.

La petrecere era mai frumos spre seară, când apăreau și bărbații, și ei mascați în femei, altfel nu erau primiți sau dacă venea unul nemachiat era pus la treburi: să le spele la picioare sau să le plimbe cu roaba, ba să le care apă, lemne la foc sau le puneau un șorț în față și erau obligați să le servească la masă. Petrecerea ținea mult, chiar până târziu în noapte se auzeau muzica și bucuria din curtea bunicii.

A doua zi, ne adunam dimineață la bunica, de data asta doar familia: fiicele bunicii, nașele, cumnatele, printre ele și tușa Domnica, soția fratelui bunicului, pe care o sărbătoream în acea zi. La petrecere și noi, nepoții, eram nelipsiți, normal, era rost de o altă joacă!

Se puneau pe masă toate bucatele rămăse și se dregeau cu o țuică fiartă și zeamă de varză, „moare” cum îi spuneam. Zeama de varză era nelipsită la masa noastră, era cea care ne întărea pe toată perioada iernii. Copil atunci, am observat că a doua zi fiecare femeie venea cu ceva de lucru: furcă, caier de lână, ghem de lână, andrele, ață de cusut.

De fapt, ziua de Sfânta Domnica încheia sărbătorile de iarnă și în acea zi femeile își făceau planurile pentru treburile pe care le făceau până spre primăvară, când începeau muncile din grădină.

Bine, întâlnirile dintre ei nu se terminau aici, pentru că sărbătorile pe vechi încă nu se încheiaseră și oamenii din satele nostre Partizani și Ilganii de Sus, erau buni prieteni și petrecerile continuau și pe vechi.
Și câte prilejuri de bucurie se găsesc atunci când oamenii sunt buni, omenoși și primitori!