O întâmplare cu final fericit!

O întâmplare cu final fericit!

Mi-am făcut un obicei ca în fiecare dimineață să plimb câinii pe Max un mioritic ciobănesc și încă pui și Nero Ciobănescul german veteranul și înțeleptul din curte pe maidanul din spatele casei noastre.Din această plimbare fiecare dintre noi are câștigul său .Bucuria mea este că în fiecare dimineață prind răsăritul Soarelui și în fiecare dimineață sunt altfel și pot să-mi fac o părere cum v-a fi vremea și nu mai spun de mișcare, aerul curat, vânticelul care îți zburlește părul sau ploaia pornită dintr-odată, altădată roua sau ceața, florile de câmp, păsările și joaca câinilor care-și fac spectacolul în fața mea alergând în ture în jurul meu.. și nu mai spun de florile de câmp, insecte, șoapte și alte bucurii de dimineață.

Însă, în dimineața aceasta când am ajuns pe maidan , mi-a atras atenția o mare agitație… croncănit de păsări, fâlfăit de aripi ,spaimă în lumea păsărească.Cerul era negru de ciori care zburau speriate deasupra mea Îngrijorată și chiar speriată am luat un băț pentru siguranță și am plecat către locul unde era forfota.În gardul unui vecin(gard din stinghii de fier ascuțite și foarte apropiate) o cioară în zborul ei a intrat cu gâtul între două stinghii din gard și din dorința ca să scape se zbătea și își mișca aripile însă nu își putea scoate capul dintre stinghii fără să se rănească.Am văzut spaima ciorii,dar și a celorlalte ciori care zburau agitate deasupra mea croncănind speriate .Bățul pe care -l luasem cu mine mi-a fost de mare ajutor..într-o secundă mi-a venit ideea cum să salvez cioara..Atentă să n-o sperii și să se zbată am băgat bățul între stinghii sub ea și astfel am reușit sa o ridic sus și s-o eliberez . A zburat ca o zvârluga către un pom probabil ostenită de atâta teamă. Însă ,acum vine minunea și uimirea mea. Dintr-odată am fost înconjurată de stolul de ciori care au început să se rotească în jurul meu de câteva ori într-un fâlfâit liniștit altfel decât atunci când erau speriate, apoi au zburat în pomul unde se odihnea cioara ca să-și liniștească surata croncănind vesel..

Și atunci m-am gândit….. deci ciorile care nu prea sunt văzute bine …ba că sunt negre,croncănesc ,că sunt lacome, hoațe, că trăiesc o grămadă de ani , mi-au arătat cât de inteligente și recunoscătoare au fost că le-am salvat o surată de la moarte.. Și am mai învățat ceva chiar de la ciori..

Cred ca noi oamenii trebuie sa ne aplecăm mai mult asupra naturii și să observăm cu atenție insectele, păsările, animalele , întâmplările din lumea lor ..Și de ce nu, să învățăm și de la ele!

angela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.