Pot să vă spun cu toată sinceritatea și bucuria că de-a lungul activității mele  am avut  atingeri de  îngeri .

Și am primit atâtea semne de iubire din partea micilor mei elevi , că  mi-ar trebui timp, nu glumă, ca să  povestesc despre aceasta .Dar cum sunt  la fel de practică ,tot atât cum sunt și visătoare , mai bine  vă invit să aruncați o privire prin cufărul meu  de ”minuni ”sau ”nimicuri” cum ar spune alții.

 ”Cufărul ”, cum l-am numit eu, ca să-i dau importanța  pe care o are în inima mea, este un  geamantanaș mic, împletit din papură, pe care l-am primit  în dar de la prima mea generație. Mi-a plăcut atât de mult că l-am păstrat  și i- am dat  folosința și numele secret ”cufărul cu minuni” de care nu se poate apropia decât acei care iubesc cu inima, cu ochii, cu mintea, cu palmele , cu zâmbetul și îmbrățișarea. În el  am strâns toate darurile de suflet pe care le primeam  de la copii. Acum, să nu credeți  că este setat la  cine știe ce program  nou cu senzori sau tehnologie de ultima generație ,însă piuie atunci când  se apropie de el acei care nu au calitățile mai sus menționate.

Dacă v-ați strâns destui curioși,  haideți , să-l deschidem.

Probabil  că vă așteptați să găsiți  oarece ordine în el și toate darurile primite să fie așezate pe răftulețe,  pe date , de la băieți, fetițe, culori, mărimi.

Nu, când îl deschid zici că ești într-un bazar.  Toate sunt de-a valma ,unele legate cu fundițe roșii sau albastre, altele în cutiuțe sau în plicuri pe care sunt desenate floricele și inimioare.Poate vă așteptați  că sunt de vânzare ca la bâlci? De pe acum  spun vizitatorilor  ,nimic nu este de vânzare și nici de dăruit. Aici ,doar puteți să vizitatați o parte din sufletul meu.

Acum gata, după ce mi-ați promis că nu aveți pretenții la nimic ce este în geamantanaș, haideți  ,să-l deschidem.

 A ,uite ,vezi floricica acesta albastră, presată pe o foaie îngălbenită? ..știu  și de la cine este…da, de la fetița blondă, cu ochi albaștri și  întotdeauna gata  să dea o mică ploiță pentru orice și îmi amintesc când și cum mi-a   dat- o ..S-a apropiat de mine abia pășind și cu o voce aproape șoptită mi-a spus.

-Doamna, am cules-o chiar eu  din grădina noastră, este pentru tine!

Dar scrisoarea aceasta pe care este desenată o inimă mare și o floare și  cu  scrisul stângaci ?

-Te iubesc, doamna …este de la Ioana sau castana aceasta ,aproape decojită,  că-i simt  și căldura cu care a ținut-o strânsă în mână  Cornel ,când mi-a dăruit-o.

A și aici ce  văd ? O altă scrisorică cu scrisul  lăbărțat .

-De la mine, doamna .. și îi trec prin minte pe toți …de la cine să fie!… de la Cornel, Dănuț, Andrei, Matia, Lucian, George, Dani…. A,de la Cristi.

 Și îmi amintesc și-acum de  toamna frumoasă , simt și acum mirosul ei  de atunci  și  parcă aud  și frunzele foșnind sub  picioarele noastre.

-Ți-am adus câteva nuci, doamna.  Le-am găsit  pe drum.

 Și fișa aceasta pe care este lipită din frunze un iepuraș sau această fundiță  roșie a cui să fie?

 Gata,  mi-am amintit,este de la  Bianca… Caut prin toate ungherele geamantanului mic , dar nu știu unde să mă uit mai întâi, în el  este o lume.. Uite chiar acolo în colțul geamantanului văd un teanc de scrisori legate cu o fundă .Ca și când aș fi descoperi o mare taină dezleg ușor parcă să nu se împrăștie și să se piardă.

Mă pregătesc de lectură. Plicurile  îngălbenite  parcă mă atrăgeau ca un magnet să le citesc..Se știe curiozitatea și emoția atunci când ești în preajma unor lucruri  de demult..

 Și încep să le  lecturez pe rând. Curios, în fiecare  sunt  desenată  eu, întotdeauna înaltă  ,cu părul lung și blond, buzele roșii și râzând, cu cercei lungi, atârnându-mi pe lângă urechi , colorați , iar de mână cu mine o pitică sau un pitic  încadrați într-un chenar cu inimioare și flori și deasupra noastră scris cu o mână încă stângace..

-Te iubesc, Doamna!

Oare de la cine,să fie? și prin minte Îmi trec nume: Ana Maria, Delia, Denisa.. Carmen, Georgica…Carla, Roxana, Elena, Daniela sau  desenată  o mașinuță  chiar cu roțile  inverse,dar  cu nelipsitul…

-Te iubesc, Doamna!

…Dani, Ștefan,Cătălin, Bogdan, Adrian, Eduard, Cosmin…fiecare cu desenele lui. Mai caut prin geamantan.Uite acolo, într-un colț, aproape lipit de peretele geamantanului un șir de mărgele roșii, înșirate de o fetiță din mărgelele mamei ei, a și o batistuță cusută de o bunică cu numele fetiței pe ea…. Cufărul încă este deschis și  puteți să vedeți și  alte daruri primite de la copii , le iau pe rând..

Îmi amintesc de Cornel ,un băiețel din primele mele clase , un blond, dolofan cu ochii albaștri , care în fiecare dimineață îmi aducea un buchețel  de flori de pe lângă gardurile pe unde trecea nu-și   permitea să cumpere din piață ,dar mă urmărea ca un detectiv să vadă dacă  am luat acasă și  florile aduse de el, pe lângă celelalte buchete garoafe ,trandafiri primite de la alți copii…Îmi făcusem un obicei ca atunci când primeam un buchet de flori de la copii să le ridic ușor părul de pe frunte și să-i sărut.Când plecam spre casă luam florile ,bineînțeles că și pe ale lui,îl vedeam cum stătea cu ochii pe mine și cum  mă urmărea pur și simplu.

Dar ce ziceți de  Bianca ? Fetița care nu putea să mănânce nimic din pachet dacă nu gustam și eu și îmi amintesc de un început de vară când se coceau  primele cireșe.Primise  o cireașă  de la colega ei de bancă a mușcat din ea jumătate , apoi a venit și mi-a dat mie  cealaltă jumătate de cireașă .Nu puteam să o refuz ,se uita în ochii mei cu atâta bucurie și mi-a  spus:

Ia si tu, doamna să nu -ți fie poftă!

Sau  pachetul de mâncare,  trimis de o  mamă pentru mine, o sticlă cu must,o gutuie mare galbenă care aducea în clasă toată toamna și mirosul ei.

 Și mi -au  făcut daruri în atâtea feluri .

-Doamna, ești frumoasă !

-Ce rochie frumoasă ai , doamna…și nu mai spun  îmbrățișările și pupiceii  pe care-i  primeam în fiecare zi.

Și atâtea daruri pe care nu pot să le evaluez în bani.

  Aceste daruri sunt o parte din sufletul meu, moștenirea mea  .

A nu se da,a nu se înstrăina!