La mulți ani,dragi prieteni!

Un An Nou mai bun cu sănătate,inspirație,pace și liniște sufletească.

Primul revelion singuri… dar cu părinții!

Prin anul III , îmi petreceam vacanța de iarnă acasă cu ai mei. Trecuseră sărbătorile Crăciunului și am început să ne întâlnim pe uliță cu prietenii mei ,de data aceasta ca să repetăm uratul. Repetiția o făceam tot așa, pe cete:cea de la deal și cea de la vale. Ne întreceam între noi care știe cel mai mai frumos și mai vechi urat.Noi, cei din ceata de la vale , învățaserăm un urat vechi de la unchiul Alexe.Îl repetam seara, fără să știe ceilalți .Era întrecerea între noi. Ne bucuram de obiceiurile care urmau ,uratul, semănatul ,sorcova, dar parcă ne doream și altceva ,mai ales noi, tinerii, care plecaserăm de acasă la școli. Auziserăm pe la colegii noștri de la liceu, că în satele lor se organizează revelionul tineretului. Când ne întâlneam pe la cămin se făceau propuneri ca să facem o petrecere împreună .Odată ce încolțise ideea,am început să ne gândim cum să facem o petrecere împreună la trecerea anului ,fete și băieți ,pentru prima dată singuri. Petrecere cu mâncare ,dans, băutură,toată noaptea și fără ochii mamelor pe noi, care erau mai ceva ca detectivele. În serile când aveam repetiția, ne făceam planuri ce să alegem și cum să ne organizăm,dar să ținem secret față de mame. Au urmat nenumărate tratative cu profesorii noștri,mai ales cu domnul profesor Mitran, pe atunci directorul școlii, care a fost de acord și bucuros ca să fie gazda noastră într-o clasă din școală, la primul revelion al tinerilor.Condiția era ca să participe și prietenii lui .Asta era de bine ,dădea credibilitate părinților.Clasa unde ne organizam revelionul, pe teren neutru,era punctul cel mai important din programul nostru.Nenea Mihai, cel care răspundea de cămin ,a fost de acord să ne împrumute pick-upul. Lucrurile astfel așezate, urma ca băieții să se ocupe cu pregătirea sălii: mese,scaune, decor,focul la teracotă, băutura ,pe care de altfel o beau tot ei.De celelalte ne ocupam noi,fetele ,care eram responsabile cu mâncarea.Stabiliserăm câte persoane suntem, s-au anunțat și câțiva invitați de încredere cu care urma să facem cunoștință.Vesela și tacâmurile le aduceam fiecare de acasă. Cea mai grea treabă pentru mine era să-i spun mamei!Într-o dimineață din săptămâna revelionului când am început pregătirea mâncării pentru petrecerea dintre ani și eu o ajutam pe mama cuminte,iubitoare, printre treburi mi-am făcut curaj și i-am spus că noi, tinerii , vrem să facem revelionul la școală.Am rămas uimită că mama nu a luat foc imediat ,așa cum avea obiceiul,asta m-a făcut să fiu mai atentă la discuție și exact cum m-am gândit mama a început cercetarea și ”să mă tragă de limbă cum s-ar spune”!..-Dar cine mai vine, dintre fete? și eu am început să-i număr pe degete ,însă aveam grijă să amintesc mai întâi ,persoanele în care mama avea încredere: i-am spus că vine și verișoara mea Mițica care era atunci bibliotecar ,domnul profesor Mitran..Dar ,a întrebat mama ,”ce băieți vin”? Și la această întrebare ,trebuia să fiu foarte diplomată și am început să-i spun și ce băieți vin.În primul rând, domnul profesor Mitran,Luca, Mihai, Larion,Vasilică,Dumitraș..-Dar Grigore, băiatul lui Dumitru Ichim,vine ? a întrebat mama?-Sigur, i-am răspuns eu .Vine cu sora lui ,Veronica, și cu Felicia,profesoara de limba română din sat,cu care mă împrietenisem și stătea în gazdă la ei. Am văzut că mamei i se luminase fața (știam că mamelor noastre,tare mult le-ar fi plăcut să fim prieteni,ba chiar își făceau planurile …)-Bine, a zis mama!Am crezut că totul rămâne în stadiul acesta,însă mai târziu am aflat că părinții noștri ne-au furat ideea și în secret s-au vorbit să facă și ei revelionul la Cămin. Normal ,ideile bune se împrumută!Bineînțeles, s-au gândit că e mai bine să fie aproape de noi,la trecerea dintre ani. Dar de fapt , voiau să ne urmărească,mai ales mamele care spuneau:-Copiii noștri sunt foarte tineri și mai știi ce le trece prin minte? se gândeau ele.Ca și băieții,tații noștri au pregătit în secret sala cu mese, scaune, tacâmuri , ba chiar au închiriat un taraf cu muzicanți din satul nostru,printre lăutari unchiul Tică care era nelipsit.Cu o zi înainte de Anul Nou , am început pregătirile cu mama și pentru acasă , zicea că așteaptă să vină la noi finii și vecinii noștri.Nu prea m-am prins de planul mamei, pentru că mie îmi zburau gândurile la petrecerea noastră…- Cum o să fie, cu ce să mă îmbrac și cum să-mi așez părul!-Oare cu ce se îmbracă fetele?.-Dacă-mi pun în păr floarea roșie , m-ar prinde bine? Sau să-mi las părul pe spate . Și oare ce aduc fetele de mâncare? Ce prăjituri? Mi-ar plăcea ca eu să am cele mai gustoase dulciuri.Și întrebările treceau prin capul meu în vârtej,fără măcar să mă gândesc la răspunsuri.Am văzut că și mama avea gândurile ei.Treaba însă mergea ca pe roate și am ajuns la ziua mult așteptată!Încă de dimineață,am început să mă gătesc și încercam toate hainele pe care le aveam.Mama și surorile mele mai mici, mă priveau cu admirație. Ești frumoasă, mi-a spus mama!Și am început să cred și eu pentru că nu spunea numai mama,ci și vecinele, mamele cu băieți și nu mai spun de prietenii mei din copilărie,care cu orice prilej își făceau întotdeauna drum la vale.Acum, de ce să nu recunosc, și mie îmi plăcea tare mult să fiu curtată.Se apropia seara dinaintea trecerii dintre ani!Băieții mergeau pe la casele fiecărei fete ca să adune mâncarea și dulciurile și să le ducă la școală, ca atunci când ajungeam și noi masa să fie pregătită.Aproape de înserat,ne-am întâlnit pe ulița satului ,ca atunci când eram copii, și am trecut pe la casele noastre să urăm familiilor noastre, un An Nou mai bun , cu sănătate și bucurii…..Și fericită că mergeam la revelion, parcă zburam, am plecat spre școală,acolo unde ne petreceam trecerea dintre ani.Prima impresie a fost una de.. Oau…Admirație.. curiozitate.. bucurie.. neliniște..Mă uitam la masa pregătită de băieți și câteva mame din apropiere…Adevărul că mâncărurile ”îți lăsau gura apă”se confirma. După ce am văzut mesele așezate mi-am dat seama că a fost întrecere între mame.Mi-am aruncat ochii către fete, cum arătau și cum erau îmbrăcate și în gând am făcut comparații..-Parcă Vali a avut rochia cu care este îmbrăcată acum și anul trecut la bal,dar privirea caldă și îmbrățișarea ei,m-au făcut să nu mai mă gândesc la răutățile ascunse pe care le aveam, ce-i drept,față de unele fete,mai ales atunci când era la mijloc un băiat!Și băieții erau frumos îmbrăcați și pe rând ne-am salutat cu ai noștri ,dar și cu invitații lor.Printre ultimii,au venit la petrecere și cei de peste Dunăre. Eu îl așteptam cu nerăbdare pe Larion, care mi-a spus că vine cu prietenul lui ..Si mi l-a prezentat:”Fratele meu” și atunci m-am gândit că parcă îl mai văzusem…și am început să caut prin minte…da , era băiatul care a venit în clasă,să ceară o mică sumă penru războiul din Vietnam!Ca și atunci, ochii ni s-au întâlnit intens,cald ,în care nu mai avea loc nimeni din sală și atunci am făcut cunoștință spunându-ne numele și pe care din emoție nu l-am reținut,dar în mintea mea îi dădusem deja un nume”:băiatul cu ochi verzi”…Și după ce am făcut cunoștință cu invitații, am admirat hainele cu care eram îmbrăcați,ne-am așezat fiecare la masa unde aveam numele.Unde ne așezam fiecare era o treabă aranjată de băieți după cum voia fiecare sau lângă ce fată. În situația în care mai mulți băieți voiau să stea lângă o fată anume,asta îl costa pe băiatul cu pretenții ca să facă cinste cu băutură la ceilalți.Și revelionul începuse atât frumos!DJ ales de noi punea muzica după situații..la început în surdină ca să ni se dezlege limbile și să ne acomodăm cu atmosfera.Am început să ne uităm unii la alții,mai ales băieții se încurajau din când în când cu băutura de pe masă aflată din abundență..Și când credeam că suntem singuri,am început să primim și vizite de la părinții care organizau revelionul la cămin.La început destul de timid câte unul din ei,care ducea informațiile la ceilalți.Mă gândesc că își propuseseră să fie cât mai discreți. Mai des au început să vină mamele și m-am cam speriat că erau câteva cunoscute drept femei care duceau vorbele din casă în casă. Ringul s-a umplut rapid cu perechi la dans…un tangou care ne înflăcăra sufletul.Și, mai ales dacă erai cu perechea potrivită, iar eu chiar eram ,atunci cu băiatul cu ochi verzi.Și într-un moment în care ringul era plin cu perechi la dans..un tangou care ne apropia sufletul , dar și unul de altul de zici că eram lipiți cu superglu atunci când erai cu perechea potrivită.Și eu chiar eram atunci,cu băiatul cu ochii verzi…Zvonurile începeau să circule de la o mamă la alta!Îmi închipui cum se stăpânea mama,dar o cunoșteam bine.Mama nu se arunca în luptă imediat,ci după ce își aduna toate informațiile. Și după a început cu întrebările mai ales că erau destule vecine cu guri slobode..Angelica cu cine joacă? și îmi și închipui scenariul cu vecina spunându-i:-”Cu un băiat pe care nu-l cunosc…”!- Mai du-te odată și vezi, Grigore cu cine joacă?…Vecina avea avantaje destule din a fi spionul mamei , era așezată lângă mama care avea niște mâncăruri de te ”lingeai pe degete” ..norocul ei! Și cu ochii ”cât cepele ”s-a mai dus o dată ca să vadă cum stă treaba cu tinerii.Și a scanat cam tot ce era pe-acolo, ca să nu mai fie nevoită să mai meargă odată. Se ferea totuși să nu o ia la ochi cei din sală.Ei, ce se întâmplă în sală ,a întrebat mama?Și a aflat adevărul,Grigore era la dans cu Marcela…Deci planurile ei și ale Anuței,mama băiatului, erau duse ”pe apa sâmbetei”. Și atunci a văzut roșu înaintea ochilor și a intrat în sală ca o furtună,m-a smucit din brațele băiatului cu care dansam și m-a scos furioasă din sală..Nu știu dacă m-au văzut mulți din sală,erau prea ocupați să trăiască muzica.Eu am avut timp să mă smulg din mâinile mamei la timp, pentru că după calculele mele mama se pregătea să-mi facă părul permanent.S-a întors în sală să-mi ia paltonul .Așa cum eram îmbrăcată,supărată și încălzită, am luat-o la fugă spre casa bunicii.Norocul meu că bunica nu avea casa departe de școală și cu cât mă apropiam ,lumina care strălucea la fereastra de la camera unde dormea începea să mă liniștească. Bunica, spre bătrânețe, locuia în curte cu unchiul Fani,dar în căsuța ei,acolo unde copilărisem și eu.Am ajuns la bunica, speriată și supărată că mama m-a făcut de rușine față de prieteni,dar între timp a ajuns și mama ,plângând în hohote…”-Că o să râdă toate vecinele de ea….În camera liniștită a bunicii se răfuiai,să zic așa, trei generații.Bunica privea momentul cu înțelepciunea bătrâneții…Mama , credea și ea că dau cu piciorul la norocul de a intra într-o familie bogată și văzuta din sat.Bunica ne-a ascultat pe fiecare și a liniștit pe fiecare în felul ei.-”Tu nu îți amintești, i-a spus mamei, când te-ai ascuns în căpița cu fân, când a venit să te pețească de acasă familia băiatului de care nu-ți plăcea”?”Și tu ,iart-o pe mama ta, că din prea multă iubire mamele mai fac greșeli.”!”-Dar până vă liniștiți …a spus bunica,e bine să lași fata o perioadă la mine”!Cum știa bunica să mă liniștească, nu putea nimeni !Și de atunci, am făcut multe revelioane…unele mai reușite,altele ca primul meu revelion,dar am înțeles că atunci când ești împreună chiar în orice moment din viața ta,totul trece mai ușor,pentru că ești între ai tăi și te înțeleg așa cum ești ,”cu bune și cu rele”!