Scuze, dar se mai întâmplă!

Păcăleală, la drumul mare!

Începutul anului școlar era destul de greu pentru orice cadru didactic care s-a respectat cu o mică vacanță  pentru încărcat bateriile și doar  atât cât îi permitea plapuma să se întindă … Și ca  de fiecare îi prindea cu banii rămași  doar pe fundul  portofelului. Cam așa a fost  și  pentru tânăra  dăscăliță atunci  la sfârșitul vacanței…Recunoștea că bateriile îi erau încărcate la maxim și nu de mica vacanță la mare cu cortul pe care și-o permiteau  la începutul căsătoriei lor ,ci  mai mult cu vacanța petrecută la părinți care înțelegeau bine că niște tineri cum erau atunci trebuia să se hrănească sănătos ca să fie în formă  pentru încă un an de zile.

Și după ce se odihneau câteva zile bune la casa părintească plecau la oraș pentru începerea activității și asta la 1 septembrie, cu alte cuvinte, atunci se intra în normalitate.

Bucuroasă că începea munca ,Dorina ,a ieșit din bloc cu entuziasmul fiecărui  început de an școlar, chiar dacă portofelul îl putea lua vântul , așa de ușor ce era. A simțit niște pași ușori în urma ei și când  și-a aruncat ochii în spatele ei  a văzut o tânără țigancă ( Dorina le spunea așa încă nu se obișnuise cu denumirea  de rom, de fapt  nu-I suna bine în urechi)  și curioasă, a început să se  uite cu coada ochiului spre țigăncușa tânără ,frumoasă și cu părul negru ca pana corbului .Era subțire ca o trestie și cu ochii rotați și frumoși. Și de-odată a auzit un ”auuuu” prelung cu adâncimi de surpriză, uimire și bucurie. Și-a întors capul să vadă ce se întâmpla…Tânăra se ridica de jos cu mulțumirea pe față și i-a arătat fericită ce a găsit . Dorina a văzut în mâna ei un inel mai bine zis un ghiul de femeie destul de masiv și atunci țigăncușa a început să-i povestească mai mult bâlbâindu-se de emoția prin care trecea.

-Uite ,doamnă dragă ,ce norocoasă sunt! M-a făcut maica mea într-o zi de sărbătoare!  Încă de dimineață m-am rugat la măicuța Domnului să mă ajute și să-mi scoată în cale oameni buni…și din senin a început să se vaite…

-Văleu, văleleu, amărâtă  mai sunt pe lume…singurul  meu copil , băiatul  ochios  și  frumos e bolnav tare, i-a vrut răul o pirandă de-a noastră de ciudă că-l întrecea pe-al ei .Pentru el stâng bani ,doamnă  frumoasă  ca să-i fac  Sfintele Maslu…Și uite  cum îmi răspunde Domnul  la rugăciunile mele? Mi-a trimis în cale un inel. Ce să fac cu el? Mi-e îmi trebuie bănuți doamnă…Ehei, dacă aș putea vinde acest ghiul m-ar scoate din tot necazul …și iar văitături.

-Nu poți să mă ajuți mătăluță, tânără cucoană?

Dorinei parcă i-a plăcut mai mult adresarea de cucoană și chiar îi suna în urechi mai bine decât tovarășă  și a intrat în rolul unei cucoane adevărate:

-I-a dă-mi-l încoace ca să-l văd și eu…și a început să-l cerceteze și să-l întoarcă pe toate fețele să-l pipăie  ,să-l cântărească din ochi ,a ciocănit în el cu un ochi pe jumătate închis ca să simtă dacă nu este gol pe dinăuntru l -a încercat  cu dinții  și ca la piață a început să negocieze cu țiganca.

-Cât mi-ai cere pe el ?…a întrebat-o.

-De l-a început îți spun că nu am mulți bani și nici nu trebuie să te lăcomești prea mult ,că nu este al tău și ca s-o intimideze i-a spus : Cine știe cine plânge după el ?

-Vai, păcatele mele ,mă vezi așa lacomă cucoană și fără Dumnezeu? Păi …dragă doamnă, eu nu vreau decât câțiva bănuți ,acolo ,ca să îmi ajungă de o slujbă la biserică pentru vindecarea  băiatului, amar de mine, că și acolo nu-ți face nimeni pe degeaba…și iar a început cu plânsetele…Of, of, nu mi-a ursit de bine ursitoarea când m-am născut.

Pe Dorina a înduioșat-o plânsul și necazul țigăncii și a simțit o lacrimă pe geană ,dar s-a îmbărbătat  ca să nu vadă  ea că dă înapoi și i-a spus direct :

– Hai, mai bine zi cât ceri  pe el ,că n-am timp  ca să stau  toată ziua la taclale cu tine. Oamenii mai au și serviciu, nu ca tine!

Aștepta ca țiganca să spună prețul după ce probase inelul și culmea îi venea ca turnat…în gândul  ei îl evaluase deja. Dorina nu putea s-o mintă ,a scos portofelul  care era atât de subțire de zici că era lipit și i-a  arătat câți bani avea în el  20 lei ( în banii care erau atunci).

-Uite ăștia pot să ți-i dau!… Țiganca s-a uitat spre bani și a spus:

-Păi ,doamnă dragă, nu pot să fac nimic cu ei!  Hai, mai pune lângă ei încă 10  lei și este al  matale cucoană !

Dorina s-a lăsat mai greu înduplecată , dar până la urmă i-a spus:

-Mai lăsat fără bani de pâine, dar tu ai mai mare nevoie de bani decât  mine. Ia banii și fă-ți treaba.

Țiganca i-a dat inelul ,iar Dorina l-a luat repede și a plecat cât de repede a putut… Nu știe cum a ajuns la servici , parcă a zburat …nu a spus la nimeni  de inel  și de pățania ei :

Mai bine să nu știe nimeni…și cred că atunci se gândise  la vechea zicală că ”oala astupată nu dă gunoi în ea”..

În pauză când s-a întâlnit cu colegele a auzit și pe una dintre colege  cum  le povestea că a cumpărat un inel de aur de la o țigancă tânără care găsise  inelul în fața ei. Și cu părere de rău spunea:

– Vă da-ți seama, ce norocoasă a fost țiganca? Eu am trecut pe lângă el și nu l-am văzut, altfel nu i-aș fi dat 20 lei.

-Ce mai, a fost un chilipir!….a continuat colega

-Săraca de ea ,era tare necăjită că-i murise mama și nu avea bani s-o îngroape! Nu-mi pare rău că am ajutat-o, chiar dacă erau ultimii bani pe care-i aveam în portofel, dar și eu m-am ales cu ceva… a spus bucuroasă…

Dorina asculta liniștită fără să se vadă pe fața ei nici măcar o umbră  și totuși îi părea rău că a dat mai mulți bani decât colega ei .Abia și-a ținut gura toată  ziua ca să nu spună la nimeni și despre întâmplarea ei …s-a apropiat și ea la discuțiile obișnuite de după  vacanță: Ce-au făcut în vacanță, pe unde au fost, ce și-au cumpărat …

Prima zi de an școlar nu se intra direct în treabă, se discuta de toate și chiar se doriseră…Si deodată atenția i-a fost atrasă de un anunț care se  tot repeta și a ciulit urechile . Dorinei i se părea cunoscută știrea care se tot repeta la intervale de timp destul de scurt:

Atenție, Atenție, Atenție … În orașul nostru  prin zona Piața Nouă, mai multe persoane au fost păcălite de femei țigănci că au găsit  un inel și le vând ca să-și rezolve anumite probleme și se dădea un număr de telefon la care să sune cei  care au fost păcăliți.

Dorina s-a bucurat că a avut intuiția ca să nu spună la nimeni de la servici si nici celor de acasă. A înfășurat inelul într-o batistă și l-a ascuns într-o trăistuță în care avea adunate mici nimicuri la care ținea mult mănuși, batiste, curele și a uitat de el…După mulți ani a intrat prin lucrurile ei să vadă ce mai aruncă sau ce mai oprește și a găsit batista înnodată unde era inelul…Nerăbdătoare a desfăcut nodurile batistei cu greu și a văzut inelul…și-a amintit toată întâmplarea și le-a povestit și alor ei…Inelul era ca atunci frumos nu ruginise și încă îi venea bine pe deget. S-a informat la un magazin de bijuterii și i l-a arătat bijutierului…După ce l-a cântărit și l-a testat dacă este aur i-a spus Dorinei că este din mus metal și că  imita la perfecție aurul.

Și să știți că după ce a spus și familiei pățania ei, Dorina l-a purtat cu drag! Era mare și-i dădea acel aer de boieroaică ca atunci când țiganca i s-a adresa cu ”CUCOANĂ”!

Brs_0980

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.